În cartea sa despre posibila origine cumană a Basarabilor, Neagu Djuvara evocă o posibilă etimologie iraniană, persană, a numelui Basarab.

Nefiind lingvist, Djuvara nu se aventura prea mult în etimologii, însă o vom face aici.

Mai întâi însă, să vedem dacă ar fi plauzibilă istoric și cultural o etimologie iraniană a numelui Basarab. Răspunsul este da, desigur.

Cumanii erau turcofoni. Cunoaștem relativ bine limba lor.  Teoria lui Djuvara este că familia Basarabilor ar fi fost de origine cumană, deci turcofonă, cumanii fiind un trib turcic creștinat, care domniseră peste un enorm imperiu, de la Dunăre până în Asia Centrală, inclusiv în câmpia Bărăganului, și a căror limbă ne e bine cunoscută datorită acelui dicționar și ghid de conversație descoperit providențial, Codex Comanicus, despre care am mai scris aici.

Așa cum am arătat-o, limba cumanilor are cel mai probabil un descendent în limba kumîcilor de azi, popor turcic de la poalele Caucazului, în Daghestan. Tot așa, de la cumani ne-a rămas termenul oină, dar și o denumire geografică precum Teleorman. Tot de la ei avem nume de persoane precum Coman sau Comănescu, la fel: Kun în maghiară (Kun < Kuman) și nume de locuri precum Comana în România, Kun în Ungaria sau Kumanovo în Macedonia de azi.

Cumanii se convertiseră la catolicism iar despre clasa superioară știm că era bilingvă, vorbind și persana, acea franceză a orientului, adusă de ei din lunga ședere anterioară în Asia Centrală, unde sub forma numită tadjikă persana (farsi) e vorbită până astăzi de milioane de oameni.

Știm că nobilimea cumană era și persanofonă pentru că ni s-a păstrat acel ghid de conversație însoțit de un dicționar în trei limbi: cumană-persană-latină numit Codex Comanicus. Așa încât, este foarte natural ca anumite regiuni atinse de cumani să fi fost numite de ei în persană (farsi).

De la bun început se impune o precizare: Basarabia istorică nu este întreaga Moldovă de dincolo de Prut, ci este doar ceea ce turcii numeau Bugeacul, altfel zis zona de stepă de la nord de Delta Dunării și nordul Mării Negre, cu Tighina și Akkerman, zonă care nu intră în componența Moldovei actuale. Basarabia istorică nu face astăzi parte din Republica Moldova pe care românii o numesc Basarabia, Besarabia. Basarabia au fost zonele din capul apei Dunării și de pe malul Mării Negre, Bugeacul.

Acum, etimologia alternativă propusă ca venind chipurile din cumană și dată ca însemnând “părinte și domn”, de la basar: a domni, și aba: tată, e absurdă și artificială. În schimb, vom vedea de îndată că denumirea Basarab, Besarab se explică imediat prin persană. Ea nu înseamnă altceva decât:

— în capul apei sau: — în marginea apei – ba-sar ab (ba-sar – e- ab).

Acum toată lumea o să învețe pe loc puțină persană/farsi, sau măcar cuvântul ab = apă. În primul rând, limba persană nu s-a modificat deloc din secolele XII – XIII încoace. O știm pentru că avem atâtea inscripții, acte scrise, hârțoage de curte și comerciale și monumente literare precum uriașa epopee Shah Nameh, Cartea Regilor, a lui Firdusi.

ba-sar ab (ba-sar – e- ab) = în capul apei. Așa se spune și nu se poate spune altfel, atât în persana de azi (farsi) cât și în cea de acum șapte-opt secole pe care o descoperim în Codex Comanicus:

untitled 31

Ab,   آب, este apa în persană. Ca apa din română, da, și nu e de mirare. Persana este o limbă indo-europeană, iar ab e înrudit cu latinescul aqua, de unde românul: apă. Așadar, în persană/farsi: ab = apă. De aici vine și numele Punjabului, regiunea celor cinci râuri, dintre care unul e Indusul: panj-ab = cinci ape = Panjab, Punjab (panj = cinci în persană ca și în hindi sau țigănește, da).

sar, سر ,este în persană capul, dar și prepoziția echivalentă lui pe. Sar e capul propriu zis, dar joacă și rol prepozițional precum în: sar-e-mez = pe masă (e fiind acolo o particulă de legătură, numită izafet, care nu se scrie, iar uneori nici nu se pronunță). sar-e-mez poate însemna așadar: pe masă sau: capul mesei. La fel, sar-e-ab = pe apă

ba (sau be, în funcție de dialecte), به,este o altă particulă echivalentă cu la, în sau spre. ba-mez va însemna la masă, sau spre masă. ba-ab = la apă sau spre apă.

Așa încât: la capul apei, lângă apă, nu se poate spune decât: ba-sar ab, be-sar ab, sau: ba-sar-e-ab / be-sar-e-ab.

Că iranienii puteau numi anumite râuri Apa o vedem din atâtea râuri siberiene precum marele fluviu Ob = Apa.

Ce putea fi mai natural pentru nomazi ajunși la malul Mării Negre acolo unde se varsă Dunărea și începe Delta decât să-i spună Capul Apei, la marginea apei: Ba-sar ab?

Sigur, nu vom ști niciodată cu certitudine, dar explicația prin iraniană este perfect logică și plauzibilă, întărită de faptul că nobilimea cumană vorbea persana la fel de fluent și cu același sentiment de superioritate cu care nobilimea rusă țaristă vorbea franceza, limbă pe atunci obligatorie.

Pentru a continua lectura:

Cum ne-au lăsat cumanii oina…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/07/19/cum-ne-au-lasat-cumanii-oina/

Un ghid despre “murdar qatın” (dirty Madams) prin bordelurile din Cumania

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/07/04/un-ghid-despre-murdar-qatin-dirty-madams-prin-bordelurile-din-cumania/

și

In apărarea lui Neagu Djuvara : au fost Basarabii cumani?…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/10/06/in-apararea-lui-neagu-djuvara-au-fost-basarbii-cumani/