Acum, că s-a terminat acest circ anual, s-a arătat că anul ăsta am avut un festival Oscar de produse vizuale și multimedia, entertainment cuminte și anost, mai degrabă decât de cinema.

Sigur, știm că pentru americani filmul nu e o artă, ca pentru europeni, ci entertainment, dar puțină lume se aștepta, chiar și acum câțiva ani, să vadă la Oscaruri un film produs special pentru o platformă internet cu plată (Roma, Alfonso Cuarón, produs de Netflix).
.
O să spun mai jos ceva despre asta. Deocamdată să zicem doar că, deși cel mai bun film a fost decretat Green Book, un oarecum amuzant buddy movie, mexicanii și negrii au fost suprareprezentați, probabil pentru a-i face în ciudă lui Trump.
.
Mexicanii câștigă sistematic premiul pentru cel mai bun regizor de ceva ani deja: același Alfonso Cuarón cu Gravity (2014, Gravity, no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd, scrisesem atunci); Alejandro González Iñárritu cu Birdman (2015); Iñárritu iarăși un an mai târziu cu atracția de bâlci numită The Revenant (2016); Guillermo del Toro cu furatul Shape of Water (2018); iar anul ăsta din nou Cuarón cu Roma.
mobile-banner-5b7e07e599633-1
.
Green Book
Green Book era nominalizat în cinci categorii: cel mai bun film, cel mai bun actor (Viggo Mortensen), apoi rol secund masculin (Mahershala Ali), montaj și scenariu.
.
Subiectul acestui road movie e știut: în 1962, segregarea în SUA e incă în toi, iar pianistul de jazz (și muzică clasică) Dr. Don Shirley (Mahershala Ali) pleacă într-un turneu în sudul rasist cu șoferul fiu de imigranți italieni Tony Lip (Viggo Mortensen), un bătăuș, bouncer, din Bronx.
.
Filmul e linear, știm asta, suntem avertizați de la început că e un road movie combinat cu un buddy movie, băieți, prieteni la drum lung, prin multe state Dixie ale sudului segregaționist al Americii anului 1962.
pbox
Acolo merg ei servindu-se de The Negro Motorist Green Book, anuarul locurilor, restaurante și moteluri, in care sunt serviți negrii.
.
Actorii sunt minunați, montajul la fel, muzica lui Don Shirley e știută, problema e însă cu scenariul. Avem nenumărate explicații despre ce s-a întâmplat și la fel de nenumărate erori elementare de scenariu care constau în a avea un personaj care explică altuia ceea ce spectatorul a văzut deja că s-a întâmplat.
.
Una peste alta, faptul că un asemenea film ușurel și blând și fără nimic provocator sau inovator formal sau estetic sau narativ a luat Oscarul cel mare arată uriașa goliciune creativă în care am intrat cu toții.
(Pe Mahershala Ali îl mai știm din franciza HungerGames 1 și Hunger Games 2: Mockingjay, dar și pentru Oscarul pentru rol masculin secund în Moonlight, prostia plângăcioasă care a primit Oscar de Best Movie în 2016. Pe Viggo Mortensen l-am mai văzut recent în minunatul The Two Faces of January.)
R-5642221-1398997364-2371
.
Netflix și privatizarea artei
Așa, dar ar fi fost și mai grav dacă premiul cel mare ar fi fost luat de Roma, care a primit premiul pentru cel mai bun regizor.
.
Bun, sigur, sectanții pieței, cărora, ca și americanilor, nu le pasă de artă și văd filmul doar ca pe o marfă și nu pricep, cum am mai scris, de ce UE face bine când subvenționează cinematografia europeană, ei nu văd o problemă în aceea că o platformă pur comercială, Netflix, lansată acum două decenii ca o societate de închirieri de DVD-uri, a devenit platforma video care ucide cinematografia în săli prin cei 139 de milioane de abonați în 190 de țări.
.
Scandalul pus însă de prezența unor filme produse exclusiv pentru Netflix în festivaluri precum Cannes și premiile Oscar este real. Sâmbătă 23 februarie, președintele Asociației franceze a sălilor de cinema Arts et Essais, François Aymé, a publicat o scrisoare deschisă, pe o pagină întreagă din Le Monde, adresată fraților Coen si lui Alfonso Cuarón. (Și frații Coen au realizat în 2018 un film exclusiv pentru Netflix, Balada lui Buster Scruggs.)
.
Scrisoarea deschisă are un ton tragic, dar argumentele sunt toate valabile. A produce un film exclusiv pentru Netflix fără a te mai preocupa de proiecția lui în săli e o mare trădare a ceea ce înseamnă cinematografia. E ca si cum muzicienii nu ar mai da concerte pentru că opera lor poate fi ascultată oricum pe YouTube.
.
Distribuirea exclusivă pe o platformă cu plată este un regres, pentru că se renunță la valorizarea tehnică și estetică a filmului, se renunță la ceea ce înseamnă plăcerea colectivă, ecranul mare și calitatea sunetului într-o sală (despre ce înseamnă sunetul la cinema am mai scris aici, în legătură cu execrabilul Django al lui Tarantino, și aici, în legătură cu remake-ul lui Mad Max).
.
Publicul trebuie să se adapteze acum la politica unui un canal cu plată și calitatea redusă a filmului de pe ecranul de acasă. Dar același public nu se mai gândește la influența politicii și a considerentelor financiare asupra programării. O să cumpere sau o să producă Netflix flime critice vizavi de Rusia, Turcia sau China, piețe uriașe pentru companie? Nu poate Netflix să piardă China, nu, și o să se plieze la exigențele uriașei companii chinezești Alibaba, care a produs deja Mission Impossible, cu Tom Cruise, un film chinezesc de fapt. Așa cum arătat aici, acel “Mission: Impossible — Rogue Nation”, produs cu bani chinezești, poate fi considerat de facto, ideologic, un film chinezesc, deși produs la Hollywood și avându-l pe Tom Cruise.
.
Așa că nu, filmele produse de Netflix, precum anostul și pretins artisticul Roma al lui Cuarón, nu sunt cinema. Iar Green Book a arătat goliciunea creativă a selecției de anul acesta.
.
Nu că anii trecuți ar fi fost mai buni, cum am tot arătat-o din 2013 încoace (înainte nu țineam un blog):

— Oscars 2013: Bilanțul foarte convențional al Oscarurilor 2013

— Oscars 2014: Dezamăgiri la Oscar 2014: ideologia culpabilizantă a Hollywood-ului

— Oscars 2015: Pentru ce Birdman e cel mai inteligent și novator film de azi

— Oscars 2016 – Mad Max și importanța sunetului la cinema

— Oscars 2017: corectitudine politică și smiorcăială, moderate de un film iranian excelent

Oscars 2018: Shape of Water (și alte făcături leneșe)

https://cabalinkabul.wordpress.com/2018/03/08/shape-of-water-si-alte-facaturi-lenese-de-la-oscars-2018/