Skip to content

Structuralismul este o ontologie: pentru ce Eliade nu era un structuralist, orice ar spune Baconschi

August 21, 2019
553450_410081125692398_1881830649_n
Foto: Lévi-Strauss, indian Bororo din Amazonia.
.
Scrie Baconschi, arătându-se și el protocronist în ceva (deși se grăbește suspect să precizeze că nu e, simțind că spune o patriotică enormitate), că Mircea Eliade a fost fără îndoială primul structuralist:

Cred că, deși contemporani, Eliade a precedat metoda structuralistă, consacrată totuși de Levi-Strauss. Nu fac un act protocronist, căci nu contează aici naționalitea lui Mircea Eliade, cât genealogia ideilor: ”Antropologia structurală” a lui Levi-Strauss apare în 1958, la nouă ani după ”Tratatul de istorie a religiilor” (1949, Payot).

Oricum, amândoi îl vor fi descoperit pe Ferdinand de Saussure, în anii 50. Și cu toții sunt tributari platonismului, adică ideii de arhetip, aplicată reprezentării fenomenelor lingvistice sub forma unui ”sistem” semiotic, adică a unui substrat coerent de semnificații primordiale și (simultan) metaforice.

ba

Ce spune Baconschi aici este ceva echivalent cu a afirma că Isus a fost dac (iar platonismul inventat al unuia sau altuia n-are ce căuta într-o discuție serioasă despre structuralism). Vedem iarăși nevoia de a veni cu argumente fanteziste care să arate că în mod sigur respectivul român (aici: Mircea Eliade) știa și a făcut anumite lucruri înaintea altora, așa că putem afirma că el a fost primul, chiar dacă el nu a fost și nu a scris despre aia.

Baconschi ar vrea așadar ca Eliade să fi fost structuralist înaintea structuraliștilor. Îi vine apoi o întreagă curte și îi cântă în strună pe FB, unii neavând habar despre ce-i vorba acolo. Dar: să spui că Lévi-Strauss l-ar fi citit pe Saussure abia în anii 50, cum a făcut-o Eliade, este grotesc. Cursul lui Saussure a fost publicat postum în 1916. Claude Lévi-Strauss a fost un apropiat al lingvistului Roman Jakobson în New York, unde amândoi erau refugiați în al Doilea Război Mondial. Să imaginezi că în anii războiului, în New York, Jakobson și Lévi-Strauss nu au vorbit despre Saussure si despre ceea ce avea să fie structuralismul, ai căror papi au fost cei doi, în vreme ce Eliade chipurile îl citise deja pe Saussure (crede Baconschi) și și-l asimilase, deși asta nu apare in scrierile lui, e echivalentul teoriei că Isus era dac. Eliade lucra atunci pe la ambasadele lui Antonescu și nu avea, oricum, acces la articolele unui evreu rus refugiat în New York (Jakobson) cu care evreul Lévi-Strauss refugiat în New York discuta despre Saussure și structuri lingvistice.

Ce-a fost structuralismul
 

Tinerii vor fi iertați să nu știe ce a fost structuralismul și majoritatea n-are vedea de ce să nu îi dea crezare lui Baconschi. Iată: structuralismul a fost un curent filozofic (combinat cu o metodă de interpretare ce varia de la un autor la altul) care a dominat gândirea occidentală vreme de o jumătate de secol, din perioada interbelică (când încă nu-i spunea structuralism) până spre 1989, luând deseori dimensiunile unei adevărate ontologii. O paralelă apropiată cu ce a fost structuralismul (inclusiv în derivele lui) ar fi psihanaliza.

Totul a pornit din lingvistică, mai întâi de la elvețianul Ferdinand de Saussure, apoi prin lingviștii ruși albi sau evrei emigrați, în special Jakobson și Trubetzkoy, care au dominat și ceea ce în lingvistică s-a numit Școala de la Praga.

Pornit din lingvistică, solidificat mai întâi în Franța, prin nume precum Lévi-Strauss și Dumézil, apoi de întreaga galaxie Barthes-Foucault-Derrida-Deleuze, structuralismul s-a extins și în SUA, prin același Jacques Derrida mers să predice în California.

Ideea era simplă: lumea e structurată ca un limbaj; universul funcționează potrivit unor structuri pe care le putem pricepe dacă le găsim punctele de articulație. O adevărată ontologie, așadar, cu toate derivele ei inevitabile, unele comice.

In antropologie, exemplul perfect a fost Lévi-Strauss, care și-a reunit de altfel o serie de articole în acel volum botezat Antropologia Structurală pe care îl amintește Baconschi (insinuând că Eliade avusese aceleași idei înainte). Acolo, la Levi-Strauss, este însă structuralism în stare pură, da. Ce face Lévi-Strauss? Lévi-Strauss vedea funcționarea scietății umane în structurile de rudenie (structures de la parenté), organizate de asemenea ca un limbaj. Asta, cum o și explică el, oferă o grilă de interpretare structuralistă. La fel și când Lévi-Strauss analizează mitul lui Oedip, luând în considerare toate variantele mitului, nu doar cea clasică, exploatată grotesc de Freud și psihanaliză.

Dumézil venise la rândul lui cu acea “ideologie tripartită” care explica societățile tradiționale, pe care și Eliade o preia necritic mult mai târziu și despre care am mai scris aici. Toți acești oameni publicau deja în anii 1940 (Dumézil deja în anii 1920).

Derrida, la rândul lui, a construit… deconstructivismul, pornind tot de la ontologia structuralistă. Etc, etc, etc… Prin felul în care afirma că universul e structurat ca un Discurs, ontologia structuralistă nu s-a îndepărtat de altfel niciodată de rădăcinile sale lingvistice, iar acești oameni nu l-au descoperit pe Saussure în anii 1950, ca Eliade. Jakobson și Trubetzkoy (acesta fiind părintele științei fonologiei) au fost cei mai mari lingviști ai sec. XX, iar Derrida la rândul lui s-a aventurat deseori în lingvistică, în texte precum minunata sa excursie lexicală Farmacia lui Platon, pe când Eliade était un piètre linguiste.

Evident că structuraliștii și-au găsit în gândirea codificată a psihanalizei un delir fertil de dimensiuni uneori cvazi-mistice. În marxism, de asemenea, unii din ei și-au căutat  în bună parte inspirația, căci despre Marx se poate spune, într-adevăr, că ar putea fi un predecesor al structuralismului, prin felul în care explică el mecanismele universale pornind de la legile capitalului.

Ce legătură a avut Eliade cu toate acestea și cu toți aceștia? Nici una. Eliade nu făcea parte din cercul lor, nu îi citează, iar ei nu îl citează pe el, cu excepția lui Dumézil, care l-a ajutat pe Eliade și în viață, administrativ, în Franța. Tratatul lui Eliade de istoria religiiilor e un compendiu, o suită de note de lectură și de curs despre teme și culturi disparate și succesive pe care nu le leagă nimic și n-are nimic cu structuralismul. Pe Dumézil, Eliade l-a cunoscut târziu, când acesta, pe cale de a deveni papa structuralismului, publica deja de două decenii. Despre Lévi-Strauss, Eliade vorbea cu superioritate și spunea clar că metoda sa proprie, “hermeneutica”, e superioară structuralismului lui Lévi-Strauss. (“Nu văd ce poate un istoric al religiilor să facă din structuralismul practicat de Lévi-Strauss”, spunea Eliade într-un interviu.)

Bine-bine, întreabă profanul, dar până la urmă ce importanță au toate astea, dacă Eliade era structuralist sau nu, sau dacă a fost primul? Ce-aveți cu domnul Baconschi?

Are importanță și am cu domnul Baconschi că scoate enormități protocroniste: Eliade nu a fost primul structuralist; Eliade nu a fost deloc structuralist; nu îl transformi pe Eliade în precursor al unui curent intelectual cu care el n-a avut nimic de-a face doar pentru a salva ceva din puțina lui relevanță astăzi.

O minciună pioasă rămâne o minciună, Iar dacă Eliade a inventat structuralismul, atunci și Isus era dac, iată. Români ca noi. Dar ce importanță are că era sau nu era, domnul Baconschi tot un mare intelectual de-al nostru rămâne.

Cf. și:

Cât de depășit e Mircea Eliade? Despre discreditata “ideologie tripartită” indo-europeană

https://cabalinkabul.wordpress.com/2019/08/09/cat-de-depasit-e-mircea-eliade-despre-discreditata-ideologie-tripartita-indo-europeana/

— Mircea Eliade și mitologiile lui inventate (despre daci și lupi)

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/12/01/mircea-eliade-si-mitologiile-lui-inventate-despre-daci-si-lupi/

— Mircea Eliade, Georges Bataille și despre cum nu trebuie să luăm în serios ce scria Eliade despre Islam

https://cabalinkabul.wordpress.com/2016/01/02/mircea-eliade-georges-bataille-si-despre-cum-nu-trebuie-sa-luam-in-serios-ce-scria-eliade-despre-islam/

— Eliade, legionari, evrei si ceva despre Herta Müller – Interviul meu cu Norman Manea…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/10/10/eliade-legionari-evrei-si-ceva-despre-herta-muller-interviu-cu-norman-manea/

— Yogah citta vrtti: dacă Eliade ar fi fost lingvist ar fi înțeles legătura dintre yoga și Wurst

https://cabalinkabul.wordpress.com/2019/07/18/yogah-citta-vrtti-daca-eliade-ar-fi-fost-lingvist-ar-fi-inteles-legatura-dintre-yoga-si-wurst/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: