Skip to content
Tags

,

“Spuma zilelor”/”L’écume des jours” : Michel Gondry și suprarealismul flasc…

April 28, 2013
Image
.
Nu stiu daca anul va aduce o deceptie cinematografică mai mare decât transpunerea pe ecran de catre Michel Gondry a romanului mitic al lui Boris Vian Spuma Zilelor...
.
Michel Gondry, cel cu la fel de miticul film Eternal Sunshine șabada, părea regizorul ideal… El, sau Tim Burton. A fost el, pînă la urmă, ideea fiind probabil ca un francez, lucrand cu actori francezi, va intelege si va reda mai bine universul lui Vian…
.
Rezultatul e un dezastru dureros si un record de plicticoșenie… Ah, sigur, presa se extaziază: Gondry l-a gândit ca pe un film de animație… Efectele sînt toate mecanice si filmate in direct, Gondry refuzând orice recurs la digital etc… Distribuția e magistrală : pentru Chloé (“Chloé avait les lèvres rouges, les cheveux bruns, l’air heureux et sa robe n’y était pour rien.“):  Audrey Tautou (de Amélie Poulain amintire); Romain Duris, in dandy-ul bogat care inventeaza un pianococktail (despre care nimeni nu a scris ca Boris Vian îl furase din romanul A rebours (În răspăr) al lui Huysmans) si comicii Gad Elmaleh si Omar Sy…
 .
Image
.
Funeste alegeri… Cu excepția lui Audrey Tautou, care daca își umflă buza umedă nu trebuie sa facă mare lucru pentru a părea reală, celelalte vedete nu au nici cea mai mică credibilitate, jucând fals si afectat si pronuntand pompos frazele luate telles quelles din roman…
.
… căci ce e șocant, plicticos si permanent e faptul ca Gondry nu a facut altceva decât sa reproducă exact romanul: scena dupa scena, capitol dupa capitol, cu dialoguri identice, fără niciun păs pentru fluiditatea lor… or niste dialoguri de roman, scrise de un tânăr (Vian) de 27 de ani si cu pana încă neexersata nu pot functiona recitate pe ecran fără a schimba o virgulă.
.
Totul e discutabil si nefunctional la Gondry. Pentru ca a vrut neaparat sa folosească un actor negru (Omar Sy) in rolul selectului majordom al bogatului dandy,  totul devine incongruu – vulgaritatea greu de ascuns a comicului francez de culoare strica toate conversatiile selecte dintre Romain Duris si majordomul sau… acesta având o nepoata de care se indragosteste Chick, obsedatul de operele lui Jean-Sol Partre (Jean-Paul Sartre), acea nepoata trebuie logic sa fie si ea neagră, așa încât o negresă cu accent american e cea care îl asasinează pe Partre (Sartre) in final…
 .
Image
.
Imitand pina la greață (nu fac o aluzie subtilă la Sartre, nu) imaginile suprarealiste ale lui Vian, care se juca cu limbajul, Gondry dovedește  o lipsa totala de fantezie si de încredere in spectator, căruia trebuie sa i se arate, vizual, toate metaforele din text, nelasand loc niciunui fel de fantezie sau plăcere estetica a privitorului. Totul e dat imediat, arătat alunecând pe șine si distrus in direct.
.
Dar mai ales, Gondry scoate cu totul Spuma Zilelor din contextul cultural in care îl scrise Vian. Toată obsesia nesanatoasa cu Partre (Sartre) nu are niciun sens in aces film, e doar un element grotesc si absurd, precum pianococktailul sau pistolul smulgator de inimi (l‘arrache-cœur).
.
Nu numai ca spiritul lui Vian nu se regaseste nicăieri in film, care de altfel nu are niciun fel de spirit, dar -avertisment suprem- filmul e nu doar o tortura, dar si absolut de neînțeles pentru cei care nu au citit romanul recent si de mai multe ori. Altfel zis: e de nevăzut.
.
—-
Advertisements

From → Cinema, Paraphernalia

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: