De: Denis Villeneuve
Cu: Emily Blunt, Benicio del Toro, Josh Brolin
Sicarius e un latinism, de la sica = pumnal. Desemna, în latina medievală, un asasin plătit și asta semnifică astăzi în spaniolă (sicario), mai ales în spaniola din Mexic, unde s-a banalizat pe fundalul ororilor și masacrelor comise de cartelurile drogurilor.
Am citit cronica pe care Charlie Hebdo a făcut-o filmului Sicario abia în seara asta, după ce am văzut filmul, ca să nu mă las influențat (nu că cei de la Charlie ar putea în vreun fel să mă miște din convingeri). Spune Charlie H., apropo de primirea entuziastă a lui Sicario la Cannes anul acesta, că fără îndoială în alte vremuri Sicario ar fi trecut aproape neobservat, ca un film polițist de serie B, de la televizor, exploatând filonul traficului de droguri și al metodelor ecpeditive ale CIA-ului în lupta cu cartelurile mexicane.
Originalitatea de suprafață a filmului, spune Charlie, a dat jos masca mainstream a filmelor marilor studiouri. Și, da, mare dreptate are Charlie H. Filmul te ține cu sufletul la gură prin estetismul său sufocant, à la Alien sau Zero Dark Thirty, dar nu are mai nimic original. Montat strâns, compact, cu violența reținută, până la explozia finală, e doar o țesătură de clișee luate din alte filme și mitologii paralele. Cu actori fenomenali, în special cu Emily Blunt fragilă și implacabilă, care o amintește (dacă nu chiar o imită) pe Jessica Chastain în Zero Dark Thirty (cf. link mai jos).
Idealism vs pragmatism clinic, Emily Blunt este o agentă CIA, voluntară într-o misiune de șoc în Mexic împotriva cartelurilor de droguri care masacrează, spânzură, decapitează femei și dizolvă fetițele rivalilor în acid.
De-a lungul misiunii, răii își pierd claritatea, bunii se arată că nu există, iar biata agentă FBI își caută ca singur reper legalitatea, nerespectată de nimeni, cu atât mai puțin de șefii ei în această misiune-paravan, Josh Brolin și Benicio Del Toro (cei doi au mai apărut recent împreună și în “Inherent Vice”, filmul ratat al lui Paul Thomas Anderson care căuta să-l aducă pe Pynchon pe ecran), Benicio Del Toro fiind aici el însuși doar un sicario, un asasin implacabil, un înger al răzbunării folosit de CIA.
Denis Villeneuve ne obișnuise deja cu estetismul violenței în Prisoners (cf. link mai jos). Aici, în Sicario, el se comportă de parcă ar fi el chiorul în regatul orbilor; folosește abil o țesătură de clișee, da, de la masacrul final, lipsit de orice morală, dar satisfăcător pentru spectator, care ne amintește de Nașul și Scarface, până la filmările nocturne cu camere termice și infraroșii, cum am văzut în Zero Dark Thirty.
Tocmai asta este esența unui asemenea film: thriller-ul post-post-modern ca patchwork eficace. Intr-atât de jos a căzut categoria de entertainment simili-intelectual, încât măiestria în combinarea unui cocktail vizual-narativ din elemente anterioare e văzută ca mare talent creativ.
—
Alte file recente cu Josh Brolin:
Gangster Squad: natural boring killers
https://cabalinkabul.com/2013/01/09/gangster-squad-natural-boring-killers/
și
După Pynchon: “Inherent Vice” (2014), un curcubeu fără gravitate
https://cabalinkabul.com/2015/03/07/dupa-pynchon-inherent-vice-2014-un-curcubeu-fara-gravitate/
Alt film violent al lui Denis Villeneuve:
“Prisoners” – când tortura pe ecran devine mainstream…
https://cabalinkabul.com/2013/11/24/prisoners-cand-tortura-pe-ecran-devine-mainstream/
și, desigur, minunatul:
Zero Dark Thirty – un thriller feminist…
https://cabalinkabul.com/2013/01/30/zero-dark-thirty-un-thriller-feminist/
Leave a Reply